Laboratorul 1

De la WikiLabs
Versiunea din 13 octombrie 2023 05:21, autor: Gvpopescu (discuție | contribuții) (→‎ALU)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigationJump to search

ALU

Unitatea aritmetico-logică, ALU, este responsabilă de execuţia instrucţiunilor. În primul rând, după cum ne şi sugerează numele, instrucţiunile aritmetice şi cele logice, dar şi celelalte categorii de instrucţiuni, în execuţia cărora intervin operaţii precum calculul unor adrese pentru instrucţiunile de acces la memorie sau pentru instrucţiunile de salt relativ. Concret, ALU primeşte operanzii unei instrucţiuni şi oferă rezultatul operaţiei specificate în codul instrucţiunii. De exemplu instrucţiunea de adunare determină în ALU adunarea celor doi operanzi de la intrare, suma acestora (rezultatul) apărând la ieşirea ALU. Un alt exemplu, instrucţiunea de salt relativ determină în ALU adunarea a două numere, valoarea contorului de program (PC) şi valoarea saltului relativ specificată în corpul instrucţiunii, rezultatul fiind noua valoare de contor de program, ce va fi încărcată în contorul de program.

Complexitatea ALU este determinată în primul rând de complexitatea operaţiilor aritmetice ale instrucţiunilor din setul de instrucţiuni, însă depinde, uneori semnificativ, şi de performanţele avute în vedere (viteză, paralelism, consum redus) ce pot modifica radical structura aleasă. La nivel funcţional, fără a fi preocupaţi de implementarea efectivă, ALU poate fi privit ca un bloc multifuncţional a cărui funcţie este selectată de codul operaţiei instrucţiunii:

always @(*) begin
    case(opcode)
    4'b0001: result = operand1 + operand2;
    4'b0010: result = operand1 - operand2;
    // urmeaza implementarea altor operatii
    endcase
end

Descrieți funcțional (comportamental) un ALU de 8 biți ce execută operațiile din tabelul 1.

Asc lab1 alu.png

Tabelul 1
mnemonica operație opcode detalii
ADD adunare 4'b0001
SUB scădere 4'b0010 operandul 2 se scade din operandul 1
AND ȘI logic 4'b0011 fiecare bit al rezultatului este ȘI logic între biții corespunzători ai operanzilor
OR SAU logic 4'b0100 fiecare bit al rezultatului este SAU logic între biții corespunzători ai operanzilor
XOR XOR logic 4'b0101 fiecare bit al rezultatului este SAU-EXCLUSIV logic între biții corespunzători ai operanzilor
CMP comparație 4'b0111 Z și N se modifică conform tabelului 2
LOAD transfer 4'b1001 operandul2 este transferat la ieșirea ALU
STORE transfer 4'b1010 operandul2 este transferat la ieșirea ALU

Tabelul 1 nu conține toate instrucțiunile setului de instrucțiuni, ci numai instrucțiunile care folosesc ALU. Pentru instrucțiunile ce nu folosesc ALU implementarea execuției lor în ALU poate fi ignorată, dar rezultatul de la ieșirea ALU nu trebuie scris în vreun registru.

Rezultatul operației de comparație este semnalizat prin biții indicatori ai rezultatului:

Tabelul 2
Z N
operand1 > operand2 0 0
operand1 = operand2 1 0
operand1 < operand2 0 1

Biții indicatori sunt calculați pentru fiecare operație și reflectă starea rezultatului. Procesorul implementat în laborator are doi indicatori, Z și N. Dacă rezultatul este zero se activează bitul Z (zero). Dacă rezultatul este negativ se activează ieșirea N (negativ). Operația de comparație poate fi implementată ca o operație de scădere fără destinație (se salvează în procesor doar biții indicatori nu și rezultatul):

assign Z = (result == 0);
assign N = result[7]; // în complement față de 2 bitul MSB este bit de semn

REGS

Setul de registre are 16 registre de 8 biți. Fiecare registru poate fi sursa oricărui operand și poate fi destinație. Setul de registre poate avea porturi distincte pentru scriere și pentru citire, precum și porturi separate pentru fiecare operand citit. Implementarea aleasă pentru acest laborator are un set de registre cu trei porturi, un port pentru citirea primului operand (raddr1, rdata1), altul pentru citirea celui de al doilea operand (raddr2, rdata2) și un port pentru scriere (waddr, wdata). Portul de scriere folosește un semnal de control, wen, ce activează scrierea numai pentru anumite instrucțiuni. Pentru accesul la un registru este nevoie de o adresă de 4 biți. Semnalele de adresă raddr1, raddr2 și waddr sunt de 4 biți. Datele sunt pe 8 biți, prin urmare registrele, ieșirile de date rdata1 și rdata2, dar și intrarea de date wdata sunt fiecare de câte 8 biți.

Asc lab1 regs.png

Scrierea în setul de registre este secvențială, pe frontul semnalului de ceas de la intrarea clk (nereprezentată în figura de mai sus).

reg [7:0] registru [0:15]; // set de 16 registre a câte 8 biți fiecare

// portul de scriere
always @(posedge clk) begin
    if(wen) registru[waddr] <= wdata; // scriere sincronă - pe ceas - a valorii de la intrarea de date wdata în registrul destinație
end

// portul 1 de citire
assign rdata1 = registru[raddr1]; // ieșirea rdata1 este valoarea din registrul cu numărul raddr1
// portul 2 de citire
                                  // <- completați codul

RALU

Unitatea aritmetico-logică împreună cu setul de registre formează RALU (Register and ALU).

Asc lab1 ralu.png

validare RALU

Scrieti un modul de testare ce instanțiază setul de registre și ALU, generează ceasul, semnalul de reset și o secvență de instrucțiuni.

generarea ceasului

initial begin
    clk = 0;                 // initialization at time 0
    forever #10 clk = ~clk;  // toggle the clock at each 10 simulation steps
end

generarea semnalului de reset

initial begin
    rst = 0;
    #13 rst = 1; // reset activ în 1 logic
    #20 rst = 0;
end

Întîrzierile sunt alese astfel încât fronturile semnalului de reset să nu coincidă cu fronturile ceasului.

generarea secvenței de instrucțiuni

La fiecare ceas se setează valorile intrărilor opcode, sursa1, sursa2, dest și wen cu valori care să corespundă instrucțiunii dorite. Pentru a ne asigura că toate semnalele se modifică numai după frontul activ al ceasului, vom aștepta de fiecare dată acest front folosind instrucțiunea @(posedge clk); Semnalul wen se setează la 1 sau la 0 după cum dorim ca wdata să se salveze sau nu în registrul destinație. Semnalul wen nu face parte din instrucțiune. În laboratorul 2 el va fi generat de unitatea de control a procesorului (UCP) în funcție de codul instrucțiunii. De exemplu instrucțiunea CMP nu modifică niciun registru ci doar biții indicatori, prin urmare wen va fi în permanență 0 pe durata procesării acestei instrucțiuni.

initial begin
    opcode = 4'b0000; dest = 4'd0; sursa1 = 4'd0; sursa2 = 4'd0; wen = 1'b0;
    #26 // se așteaptă finalizarea resetului
    @(posedge clk);
    opcode = 4'b0001; dest = 4'd7; sursa1 = 4'd6; sursa2 = 4'd5; wen = 1'b1; // ADD R7 R6 R5 // R7 <- R6 + R5
    @(posedge clk);
    opcode = 4'b0010; dest = 4'd7; sursa1 = 4'd7; sursa2 = 4'd4; wen = 1'b1; // SUB R7 R7 R4 // R7 <- R7 - R4
    // alte instrucțiuni
end

initializarea valorilor in registre

Se poate face a) la reset, dacă modulul are intrare de reset, sau b) într-un bloc initial folosit doar pentru simulare.

a)

always @(posedge clk) begin
    if(rst) begin
        registru[0] = 13;
        . . . 
    end
    else begin
        if(wen) . . .
    end
end

b)

initial begin
    registru[0] = 13;
    registru[1] = 27;
    . . . .
end

Dacă blocul initial este scris în modulul de testare iar variabilele inițializate sunt din interiorul modului testat sau chiar dintr-un submodul al acestuia, numele acestora trebuie să fie complet, corespunzător ierarhiei.

    ralu.regs.registru[0] = 13;