WikiLabs - Contribuții utilizator [ro]

Fișier:BasicStorage.png

2015-12-09T19:39:29Z

Rdflorea: Rdflorea a încărcat o nouă versiune pentru Fișier:BasicStorage.png

Fișier:BasicStorage.png

2015-12-09T19:38:53Z

Rdflorea:

Fișier:Virtualbox1.png

2015-12-09T19:38:09Z

Rdflorea: Rdflorea a încărcat o nouă versiune pentru Fișier:Virtualbox1.png

Fișier:Virtualbox1.png

2015-12-09T19:37:23Z

Rdflorea:

InstalareCentOS

2015-12-09T19:34:37Z

Rdflorea: /* Create Custom Layout */

=Instalare CentOS din VirtualBox=

==Download CentOS ISO==
Instalarea începe prin descărcarea ISO-ului necesar accesând următorul link https://www.centos.org/download/

==Instalare VirtualBox==

Deschideți https://www.virtualbox.org/ și descărcați mașina virtuala potrivită sistemului de operare actual.
Pentru Linux/Ubuntu deschideți un terminal și accesați următoarea comandă: <code> sudo apt-get install virtualbox </code>

==Configurari în VirtualBox==
După instalare,porniți mașina virtuală care ar trebui să arate sub aceasta formă:
[[Fișier:Virtualbox1.png|miniatura]]

==Creare mașină virtuală==
Pentru a creea o nouă mașină virtuală click pe NEW icon din bara de instrumente sau mergeți pe Machine-New sau folosiți scurtătura CTRL+N
[[Fișier:New.png|miniatura]]

===Name and operating system===

Setați numele,tipul si versiunea pentru noua mașină virtuală.
#Name: Puteți alege orice nume pentru mașina virtuală însă recomandat este un nume sugestiv pentru sistemul de operare folosit,astfel daca numele va fi CentOS,celelalte doua câmpuri se vor completa automat.
#Type: Linux (în acest caz,instalare CentOS)
#Version: Alegeți Red Hat 32 sau 64 bit sau Other Linux

===Memory Size===
Instalarea software-ului necesită alocarea unei cantitați de memorie pentru a funcționa mașina virutală. Setați Memory VM la cel puțin 1024MB, apoi click NEXT.
[[Fișier:Memorysize.png|miniatura]]

===Hard Disk===

Selectați crate a virtual hard drive now și click Create,o nouă fereastră se deschide.

====Hard Disk file type====

Selectați VDI(VirtualBox Disk Image) si click Next.

====Storage on physical hard drive====

Selectați Dynamically allocated si click Next.

===File location and size===

*În acest moment puteți selecta marimea maximă pe care o poate lua hard disk-ul virtual. Puteți trage de cursor sau insera direct in casuța dedicată numărul ce doriți să-l alocați urmat de unitatea de măsură (MB,GB).
<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font> '''1024 MB = 1 GB</div>
*Numele poate rămâne cel setat anterior.
*Click Create.
[[Fișier:Filelocation.png|miniatura]]

==Booting CentOS==

Având mașina virtuală selectată
*Click Settings
*În partea stângă din meniul de navigare selectăm System
*În tab-ul Motherboard selecet la Boot Order CD/DVD sau Optic și Hard Disk. Dacă acestea sunt deja bifate,putem închide fereastra nou deschisă.
*Click OK

==Activare CentOS ISO din virtual CD/DVD==
*Click Settings
*În partea stângă din meniul de navigare selectăm Storage. Vom vedea Storage Tree în care avem Controller:IDE și in interiorul acestuia numele mașinii virtuale create.
*Click pe pictograma CD unde apare și câmpul Empty, în aceeași fereastră o nouă lista va apărea în partea dreaptă.
*În panoul Attributes alături de Live CD/DVD, veti observa o casetă care conține IDE Secondary Master. Click pe pictograma CD-ului pentru a deschide meniul ce vă permite sa setați calea către fișierul ISO descărcat.
*Înainte de a apăsa OK fereastra va arăta sub forma din imagine.
[[Fișier:Isod.png|miniatura]]

==Start/Instalare CentOS==
Vom obersa că fereastra a revenit la meniul anterior,astfel putem deschide mașina virtuala prin dublu click pe numele acestuia,fie prin click pe START.
<div class="regula">'''<font color="red"> Atenție:</font> '''Aveți doar 10 secunde pentru a apăsa pe orice tastă</div>
*Selectăm Install ce ne va deschide o nouă fereastră de instalare specifică CentOS.
*Derulăm fereastra până obervăm butonul Next pe care dăm click.
<div class="regula">'''<font color="red"> Atenție:</font> '''În acest moment pentru a face switch între cursorul pentru cele două ferestre se va apăsa combinația de taste Right Ctrl</div>
*Selectăm Romania, click Next.
*Selectăm limba dorită pentru tastatură Romanian, click Next.
*Bifăm Basic Storage Devices și va apărea urmatoarea fereastră.
[[Fișier:BasicStorage.png|miniatura]]
*Alegem YES,discard any data deoarece nu avem nimic stocat ce dorim să păstrăm,alegerea celei de a doua variantă va conduce la o revenire cu un pus a instalării.
*Selectăm numele de host cu care vom fi identificați. Click Next.
*Utilizând harta sau inserând direct fusul orar,sincronizăm sistem de operare cu time zone. Click Next.
*Contul de root necesită o parola,odată introdusă si confirmată click Next.

===Partiționare===

====Partiționare automata====
Partiționarea automată se poate face alegând Replace Existing Linux System.
====Create Custom Layout====
Alegând Create Custom Layout putem împărții după preferințe cei 8GB de memorie selectați la începutul instalării.
*Create
*Standard Partition
În acest moment alegem punctul de montare și tipul sistemului de fișiere.

2015-11-22T17:48:31Z

Rdflorea: /* Inserția unui șir de caractere într-un alt șir */

== Obiective ==

în urma acestui laborator, studentul va fi capabil să:
*înțeleagă cum funcționează șirurile de caractere
*facă operații cu șiruri de caractere

== Șiruri de caractere ==

În C, tipul de dată șir nu există în mod implicit. Singurul mod prin care putem opera cu șiruri este folosind tablourile unidimensionale, vectorii. Ne amintim că un vector este definit complet prin intermediul a trei caracteristici: tipul de date conținute, numele vectorului și numărul său de elemente. Așadar, putem declara un vector al cărui tip de data să fie char, caz în care acel vector va fi denumit șir (de caractere).
Declararea unui șir de caractere se face astfel:
<syntaxhighlight lang="C">
char numele_sirului [numarul_de_caractere];
</syntaxhighlight>
<div class="regula"> ''' Observație: ''' Spre deosebire de vectorii studiați în laboratorul anterior, ale căror elemente sunt precizate explicit, șirurile au un caracter special, implicit, numit end of string și reprezentat astfel: \0.
</div>

== Operații cu șiruri ==

Toate proprietățile vectorilor, studiate în laboratorul anterior, sunt valabile și în cazul șirurilor. De asemenea, toate operațiile pe care le putem face cu vectori sunt posibile și în cazul șirurilor.

<div class="regula"> ''' Observație: ''' Există anumite operații asociate exclusiv șirurilor, precum căutarea unor caractere sau a unui șir într-un alt șir, concatenarea, etc. Toate aceste operații au funcții predefinite, care pot fi găsite într-un header specific, string.h. </div>

=== Aflarea lungimii unui șir de caractere ===
Pe lângă metoda clasică, discutată în capitolul anterior, ce presupune parcurgerea șirului și numărarea elementelor acestuia, avem și o metodă proprie șirurilor. Ea presupune apelarea funcției strlen(), predefinita în biblioteca string.h, care va întoarce numărul de elemente al șirului.
<div class="regula"> ''' Observație: ''' Caracterul '\0' nu este caracter util în lungime, deci el nu este contorizat și nici numărat.
</div>
Sintaxa generala:
<syntaxhighlight lang="C">
lungime_sir = strlen (sir_de_caractere);
</syntaxhighlight>

=== Citirea unui șir de caractere ===
Există mai multe variante pentru a citi un șir de caractere, unele asemănătoare vectorilor, altele specifice șirurilor de caractere.

1. Sintaxa generala:
<syntaxhighlight lang="C">
char sir_de_caractere[MAX_SIZE];
int i;
for (i = 0; i < MAX_SIZE; i++) {
scanf ("%c", &sir_de_caractere [i]);
}
</syntaxhighlight>
2. Sintaxa generala
<syntaxhighlight lang="C">
char sir_de_caractere[MAX_SIZE];
scanf ("%s", sir_de_caractere);
</syntaxhighlight>
3. Sintaxa generala:
<syntaxhighlight lang="C">
char sir_de_caractere[MAX_SIZE];
gets(sir_de_caractere);
</syntaxhighlight>

=== Afișarea unui șir de caractere ===
Analog citirii unui șir de caractere, afișarea se poate face și ea în mai multe moduri, după cum urmează:
1. Sintaxa generala:
<syntaxhighlight lang="C">
char sir_de_caractere[MAX_SIZE];
int i;
for (i = 0; i < MAX_SIZE; i++) {
printf ("%c", &sir_de_caractere [i]);
}
</syntaxhighlight>

2. Sintaxa generala
<syntaxhighlight lang="C">
char sir_de_caractere[MAX_SIZE];
printf ("%s", sir_de_caractere);
</syntaxhighlight>
3. Sintaxa generala:
<syntaxhighlight lang="C">
char sir_de_caractere[MAX_SIZE];
puts(sir_de_caractere);
</syntaxhighlight>
'''Exemplu''': Fie șirul de caractere sir[10]. Citiți următoarea frază folosind toate cele 3 metode, apoi afișați conținutul șirului folosind puts();. Ce observați? Explicați.

=== Căutarea unui caracter într-un șir de caractere ===
Funcția folosită: strchr();
Sintaxa generala:
<syntaxhighlight lang="C">
char sir_de_caractere[MAX_SIZE], char caracterul_cautat;
int pozitie;
pozitie = strchr (sir_de_caractere, caracterul_cautat) - sir_de_caractere;
</syntaxhighlight>
<div class="regula"> ''' Observație: ''' Funcția strchr NU oferă toate pozițiile pe care se află caracterul_căutat, ci doar prima poziție.
*Pentru a afla ultima poziție pe care se află un caracter căutat, se va folosi funcția strrchr(), sintaxa fiind identică.
*Pentru a caută un șir de caractere într-un alt șir de caractere, se va folosi funcția strstr(), sintaxa fiind aceeași.
</div>

=== Copierea unui șir de caractere în altul ===
Funcția folosită: strcpy ();
Sintaxa:
<syntaxhighlight lang="C">
char destinatie[MAX_SIZE1], sursa[MAX_SIZE2];
strcpy (destinatie, sursa);
</syntaxhighlight>
<div class="regula"> ''' Observație: ''' șirul sursă se copiază în șirul destinație. Dacă lungimea șirului destinație este mai mică decât a șirului sursă, atunci copierea se face cu erori. Trebuie deci să punem următoarea condiție:
<syntaxhighlight lang="C">
MAX_SIZE1 >= strlen (sursa);
</syntaxhighlight>
</div>

=== Concatenarea unor șiruri de caractere ===
Funcția folosită: srtcat();
Sintaxa generala:
char destinatie[MAX_SIZE1], sursa[MAX_SIZE2];
strcat (destinatie, sursa);
<div class="regula"> ''' Observație: ''' Concatenarea se face adăugând șirul sursă la șirul destinație. Este deci necesar ca șirul sursă să "încăpă" în șirul destinație. Matematic, asta se traduce astfel:
<syntaxhighlight lang="C">
MAX_SIZE1 >= strlen (sursa) + strlen (destinatie);
</syntaxhighlight>
</div>

=== Compararea a doua șiruri de caractere ===
Funcția folosită: strcmp();
Sintaxa generala:
<syntaxhighlight lang="C">
char sir1 [MAX_SIZE1], sir2 [MAX_SIZE2];
int rezultat;
rezultat = strcmp (sir1, sir2);
</syntaxhighlight>
Funcția strcmp(); întoarce următoarele valori:
* -1 dacă sir1 este înainte din punct de vedere alfabetic;
* 0 dacă cele două șiruri sunt identice;
* +1 dacă sir2 este înainte din punct de vedere alfabetic.

=== Inserția unui șir de caractere într-un alt șir ===
Pentru această operație nu există o funcție specializată în biblioteca string.h. Ceea ce vom face va fi să folosim procedee învățate la vectori, cât și funcții menționate anterior. Etapele sunt următoarele:
* declarăm cele două șiruri;
* verificăm dacă șirul ce urmează să fie introdus încape în șirul inițial;
* găsim poziția unde dorim să adăugăm șirul ce urmează să fie introdus;
* începând cu acea poziție, mutăm toate caracterele la dreaptă cu un număr de poziții egal cu lungimea șirului ce urmează să fie introdus;
* pe pozițiile rămase "goale" introducem șirul nou.
'''Exemplu:'''
Transformați fraza "Studentul a picat examenul final." în "Studentul nu a picat examenul final."
Date necesare: sir_inițial[50] = "Sudentul a picat examenul final.", sir_nou[3] = "nu ".

=== Exemple ===
<syntaxhighlight lang="C"
#include <stdio.h>
#include <string.h>

int main () {

char str1[10] = "Hello";
char str2[10] = "World";
char str3[10];
int len ;

/* copiaza str1 in str3 */
strcpy(str3, str1);
printf("strcpy( str3, str1) : %s\n", str3 );

/* concateneaza str1 str2 */
strcat( str1, str2);
printf("strcat( str1, str2): %s\n", str1 );

/* lungimea str1 dupa concatenare */
len = strlen(str1);
printf("strlen(str1) : %d\n", len );

return 0;
}

</syntaxhighlight>

PC Laborator 7

2015-11-18T20:29:15Z

Rdflorea: /* Exerciții */

== Obiective ==
La încheierea acestui laborator studentul va fi capabil:
*să înteleagă modul de utilizare a tablourilor de memorie
*să declare şi să iniţializeze vectori/matrici
*să implementeze algoritmi simpli în lucru cu vectori pentru rezolvarea diverselor probleme

== Tablouri ==
Tabloul de memorie este o colecţie de date stocate în locaţii succesive din memorie. Toate elementele acestuia au acelaşi tip de dată numit de obicei tip de bază.
Tablourile pot fi :

*vectori (tablouri unidimensionale): șiruri de valori
*matrici (tablouri bidimensionale): catalogul cu note
*multidimensionale: pixeli unui imagini în timp

=== Vectori ===

Un vector reprezintă o colecție de date de acelaşi tip reprezentate sub forma unei linii.

====Declarația unei variabile de tip vector====

<syntaxhighlight lang="C">
<tip_elemente> <nume_vector>[<număr_maxim_elemente>];
</syntaxhighlight>

=====Exemplu=====

<syntaxhighlight lang="C">
int v[10]; /* astfel se alocă 10 locații de memorie consecutive de tip int, ce vor corespunde valorilor vectorului v */
float nume_vector[100]; /* vector de tip float cu 100 elemente */
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' ''Vectorii declarați astfel sunt denumiți statici (static arrays) deoarece numărul de elemente şi spaţiul de memorie ocupat este constant în timpul compilării. (număr_maxim_elemente fiind o constantă).''
</div>

<syntaxhighlight lang="C">
#define MAX 100
...
unsigned long nume_vector[MAX]
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Recomandare: </font>''' ''Numărătoarea elementelor începe de la 0.'' </div>
<syntaxhighlight lang="C"> int v[10]; // primul element va fi v[0],iar ultimul element v[9] </syntaxhighlight>
Vectorii se pot iniţializa cu valori constante, în acest caz, compilatorul care va determina dimensiunea vectorului din numărul elementelor din listă.

'''Un alt mod de declarare este:'''

<syntaxhighlight lang="C">
int v[10] = {1, 5, 6, 8, 6, 10, 22, 32, 34, 13}; // Toate elemente sunt initializate
float nume_vector[] = {1.2, 2.2, 6.1, -9.3}; // Compilatorul determina dimensiunea vectorului=4
int vect[1000] = {0, 1, 2, 3, 5}; // Sunt initializate doar primele 5 elemente,restul fiind completate automat cu zero
</syntaxhighlight>

==== Parcurgerea vectorilor ====

Cum deja am discutat prima poziție dintr-un vector este v[0]. Presupunem un vector are N elemente, constatăm că ultimul element este v[N-1]. A trece prin elementele vectorului presupune parcurgerea tuturor celor N elemente , de la V[0] la V[N-1]. Acest lucru este posibil prin:
<syntaxhighlight lang="C">
for(i=0; i < N; i++)
// instrucțiune v[i];
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' ''Se poate ingnora poziția zero,însă daca avem un vector de 100 elemente declararea uzuală ar fi int v[100];, gândim valorile de la v[0] la v[99]. Daca folosim numărarea de la 1, vom avea doar 99 de locații de memorie disponibile pentru cele 100 de valori. În acest caz declararea corecta ar fi int v[101];.''</div>

==== Modul de adresare ====

{| class="wikitable"
! Indici
! 0
! 1
! 2
! 3
|-
| colspan="5" |
|-
| Valoare
| 12
| 33
| 120
| 460
|}
<syntaxhighlight lang="C">
printf("%d",v); // v stochează adresa primul element
printf("%d",v[1]); // reprezintă valoarea din a 2a locație de memorie a vectoritului v adică 33
</syntaxhighlight>

==== Citirea vectorilor ====

<syntaxhighlight lang="C">
int v[100], n, i; // vectorul a are maxim 100 de intregi

scanf("%d", &n); // citeste nr de elemente

for (i = 0; i < n; i++) {
scanf("%d", &v[i]); // citire elemente
}

for (i = 0; i < n; i++) {
printf("%d ", v[i]); // scrie elemente
}
</syntaxhighlight>

=== Matrici ===

O matrice reprezintă o colecție de date de acelaşi tip,ce este structurată pe linii şi coloane.
Datele sunt identificate prin indicele liniei şi respectiv indicele coloanei.
<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' '' Un vector este un caz particular de matrice cu o singură linie.'' </div>

==== Declarația unei matrici ====

<syntaxhighlight lang="C">
<tip_elemente> <nume_matrice>[<număr_linii>][<număr_coloane>];
</syntaxhighlight>

==== Exemplul 1 ====

<syntaxhighlight lang="C">

int matrice[5][10]; // o matrice de întregi cu 5 linii și 10 coloane care ocupă 5*10*4=200 octeți

#define MAX 100
float a[MAX][MAX]; // în acest caz număr linii = număr coloane = 100

</syntaxhighlight>

==== Parcurgerea matricilor ====

<syntaxhighlight lang="C">
int mat[N][M];
for (int i=0; i < N; i++) {
for (int j=0; j < M; j++){
// instrucțiune mat[i][j];
}
}
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' ''Accesarea elementului de pe linia i şi coloana j se face cu mat[i][j];''</div>

==== Adresarea matricilor ====

Adresarea este similară cu cea a vectorilor,doar ca în acest caz lucrăm cu doua dimensiuni (2D)-matrici.

<syntaxhighlight lang="C">

printf("%d",mat[1][3]) // reprezintă valorea de pe linia 1 și coloana 3 a matricii mat
printf("%d",&mat[1][3]) // reprezintă adresa de memorie a elementului de pe linia 1 și coloana 3 a matricii mat

</syntaxhighlight>

==== Citirea matricilor ====

<syntaxhighlight lang="C">

int mat[10][10], i, j;
for (i=0; i < 10; i++)
for (j=0; j < 10; j++){
printf("v[%d][%d]=", i, j);
scanf("%d",&mat[i][j]);
}
</syntaxhighlight>

=== Tablouri multidimensionale ===

Noţiunea generală de tablou cu mai multe dimensiuni, se declară astfel:
<syntaxhighlight lang="C">

<tip_elemente> <nume_tablou>[<dim_1>][<dim_2>]...[<dim_n>];

</syntaxhighlight>

==== Exemplu ====

<syntaxhighlight lang="C">
int cub[3][3][3];
</syntaxhighlight>

În acest caz 3 dimensiuni pot avea un sens fizic,însă tablourile cu mai mult de 3 dimensiuni pot să nu mai aibă un sens clar,ușor perceptibil.

== Exerciții ==

#Fie v un vector cu N valori intregi. Să se numere cate valori sunt pare/impare.
#Să se insereze un nou element z in pozitia k, restul elementelor rămânând în aceeași ordine.
#Se citesc 2 vectori de maxim 100 elemente întregi, apoi determina și afișează intersecția celor 2 vectori.
#Declarați și afișați o matrice unitate.
#Să se scrie un program care citește de la tastatură o matrice de M întregi. Să se asigure că utilizatorul introduce valori doar între 0 și 9 și să se afișeze sub forma unui vector pe ecran elementele de deasupra diagonalei principale.
#Se se scrie un program ce permite citirea matrici A si B reale de dimensiune MxN. Să se calculeze matricea produs C și să se stocheze toate elementele matricii mai mari ca x într-un vector v. Să se afiseze vectorul.
#Scrieti un program care citeşte de la tastatură un număr natural, n (2≤n≤20), şi construieşte în memorie tabloul bidimensional cu n linii şi n coloane, având proprietătile:
#*toate elementele situate pe diagonala principală sunt nule;
#*fiecare linie contine, începând cu diagonala principală, de la dreapta la stânga, un şir strict crescător de numere consecutive, iar începând cu diagonala principală, de la stânga la dreapta, tot un şir strict crescător de numere consecutive.
Programul afişează pe ecran tabloul construit, fiecare linie a tabloului pe
câte o linie a ecranului, cu elementele aflate pe aceeaşi linie separate prin
câte un spatiu.
Exemplu: dacă n=5 se afişează pe ecran tabloul alăturat.
<syntaxhighlight lang="C">
0 1 2 3 4
1 0 1 2 3
2 1 0 1 2
3 2 1 0 1
4 3 2 1 0
</syntaxhighlight>

== Exerciții pentru acasă==

# Se consideră o matrice de dimenisiune NxM,numere intregi. Să se determine linia (liniile) cu cele mai multe elemente nenule.
# Se consideră o matrice A de NxN elemente, cu componentele numere întregi. Să se calculeze:
#* suma elementelor de pe diagonala principală
#* produsul elmentelor de pe diagonala secundară
#* minimul elementelor aflate deasupra, respectiv sub diagonala principală
# Se consideră o matrice de NxM elemente, cu componentele numere întregi. Se cere să se calculeze suma elementelor de pe marginea matricii.
# Să se construiască o matrice cu n linii şi m coloane care conţine pe prima coloană, de sus în jos, toate numerele naturale de la 1 la n, în ordine crescătoare, pe coloana a doua, de sus în jos, toate numerele naturale de la 2 la n+1, în ordine crescătoare, pe a treia coloană, de sus în jos, toate numerele naturale de la 3 la n+2, în ordine crescătoare, pe a patra coloană, de sus în jos, toate numerele naturale de la 4 la n+3, în ordine crescătoare şi aşa mai departe până la coloana m. Scrieţi programul care citeşte de la tastatură două valori naturale n și m (2<n<25, 2<m<25), construieşte matricea conform cerinţei şi o afişează pe ecran, pe linii, cu spaţii între elementele de pe fiecare linie. De exemplu, dacă se citeşte de la tastatură n=3 și m=5, se va construi şi se va afişa pe ecran matricea:
<syntaxhighlight lang="C">
1 2 3 4 5
2 3 4 5 6
3 4 5 6 7
</syntaxhighlight>

PC Laborator 7

2015-11-18T20:26:57Z

Rdflorea: /* Exerciții */

== Obiective ==
La încheierea acestui laborator studentul va fi capabil:
*să înteleagă modul de utilizare a tablourilor de memorie
*să declare şi să iniţializeze vectori/matrici
*să implementeze algoritmi simpli în lucru cu vectori pentru rezolvarea diverselor probleme

== Tablouri ==
Tabloul de memorie este o colecţie de date stocate în locaţii succesive din memorie. Toate elementele acestuia au acelaşi tip de dată numit de obicei tip de bază.
Tablourile pot fi :

*vectori (tablouri unidimensionale): șiruri de valori
*matrici (tablouri bidimensionale): catalogul cu note
*multidimensionale: pixeli unui imagini în timp

=== Vectori ===

Un vector reprezintă o colecție de date de acelaşi tip reprezentate sub forma unei linii.

====Declarația unei variabile de tip vector====

<syntaxhighlight lang="C">
<tip_elemente> <nume_vector>[<număr_maxim_elemente>];
</syntaxhighlight>

=====Exemplu=====

<syntaxhighlight lang="C">
int v[10]; /* astfel se alocă 10 locații de memorie consecutive de tip int, ce vor corespunde valorilor vectorului v */
float nume_vector[100]; /* vector de tip float cu 100 elemente */
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' ''Vectorii declarați astfel sunt denumiți statici (static arrays) deoarece numărul de elemente şi spaţiul de memorie ocupat este constant în timpul compilării. (număr_maxim_elemente fiind o constantă).''
</div>

<syntaxhighlight lang="C">
#define MAX 100
...
unsigned long nume_vector[MAX]
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Recomandare: </font>''' ''Numărătoarea elementelor începe de la 0.'' </div>
<syntaxhighlight lang="C"> int v[10]; // primul element va fi v[0],iar ultimul element v[9] </syntaxhighlight>
Vectorii se pot iniţializa cu valori constante, în acest caz, compilatorul care va determina dimensiunea vectorului din numărul elementelor din listă.

'''Un alt mod de declarare este:'''

<syntaxhighlight lang="C">
int v[10] = {1, 5, 6, 8, 6, 10, 22, 32, 34, 13}; // Toate elemente sunt initializate
float nume_vector[] = {1.2, 2.2, 6.1, -9.3}; // Compilatorul determina dimensiunea vectorului=4
int vect[1000] = {0, 1, 2, 3, 5}; // Sunt initializate doar primele 5 elemente,restul fiind completate automat cu zero
</syntaxhighlight>

==== Parcurgerea vectorilor ====

Cum deja am discutat prima poziție dintr-un vector este v[0]. Presupunem un vector are N elemente, constatăm că ultimul element este v[N-1]. A trece prin elementele vectorului presupune parcurgerea tuturor celor N elemente , de la V[0] la V[N-1]. Acest lucru este posibil prin:
<syntaxhighlight lang="C">
for(i=0; i < N; i++)
// instrucțiune v[i];
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' ''Se poate ingnora poziția zero,însă daca avem un vector de 100 elemente declararea uzuală ar fi int v[100];, gândim valorile de la v[0] la v[99]. Daca folosim numărarea de la 1, vom avea doar 99 de locații de memorie disponibile pentru cele 100 de valori. În acest caz declararea corecta ar fi int v[101];.''</div>

==== Modul de adresare ====

{| class="wikitable"
! Indici
! 0
! 1
! 2
! 3
|-
| colspan="5" |
|-
| Valoare
| 12
| 33
| 120
| 460
|}
<syntaxhighlight lang="C">
printf("%d",v); // v stochează adresa primul element
printf("%d",v[1]); // reprezintă valoarea din a 2a locație de memorie a vectoritului v adică 33
</syntaxhighlight>

==== Citirea vectorilor ====

<syntaxhighlight lang="C">
int v[100], n, i; // vectorul a are maxim 100 de intregi

scanf("%d", &n); // citeste nr de elemente

for (i = 0; i < n; i++) {
scanf("%d", &v[i]); // citire elemente
}

for (i = 0; i < n; i++) {
printf("%d ", v[i]); // scrie elemente
}
</syntaxhighlight>

=== Matrici ===

O matrice reprezintă o colecție de date de acelaşi tip,ce este structurată pe linii şi coloane.
Datele sunt identificate prin indicele liniei şi respectiv indicele coloanei.
<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' '' Un vector este un caz particular de matrice cu o singură linie.'' </div>

==== Declarația unei matrici ====

<syntaxhighlight lang="C">
<tip_elemente> <nume_matrice>[<număr_linii>][<număr_coloane>];
</syntaxhighlight>

==== Exemplul 1 ====

<syntaxhighlight lang="C">

int matrice[5][10]; // o matrice de întregi cu 5 linii și 10 coloane care ocupă 5*10*4=200 octeți

#define MAX 100
float a[MAX][MAX]; // în acest caz număr linii = număr coloane = 100

</syntaxhighlight>

==== Parcurgerea matricilor ====

<syntaxhighlight lang="C">
int mat[N][M];
for (int i=0; i < N; i++) {
for (int j=0; j < M; j++){
// instrucțiune mat[i][j];
}
}
</syntaxhighlight>

<div class="regula">'''<font color="red"> Observatie:</font>''' ''Accesarea elementului de pe linia i şi coloana j se face cu mat[i][j];''</div>

==== Adresarea matricilor ====

Adresarea este similară cu cea a vectorilor,doar ca în acest caz lucrăm cu doua dimensiuni (2D)-matrici.

<syntaxhighlight lang="C">

printf("%d",mat[1][3]) // reprezintă valorea de pe linia 1 și coloana 3 a matricii mat
printf("%d",&mat[1][3]) // reprezintă adresa de memorie a elementului de pe linia 1 și coloana 3 a matricii mat

</syntaxhighlight>

==== Citirea matricilor ====

<syntaxhighlight lang="C">

int mat[10][10], i, j;
for (i=0; i < 10; i++)
for (j=0; j < 10; j++){
printf("v[%d][%d]=", i, j);
scanf("%d",&mat[i][j]);
}
</syntaxhighlight>

=== Tablouri multidimensionale ===

Noţiunea generală de tablou cu mai multe dimensiuni, se declară astfel:
<syntaxhighlight lang="C">

<tip_elemente> <nume_tablou>[<dim_1>][<dim_2>]...[<dim_n>];

</syntaxhighlight>

==== Exemplu ====

<syntaxhighlight lang="C">
int cub[3][3][3];
</syntaxhighlight>

În acest caz 3 dimensiuni pot avea un sens fizic,însă tablourile cu mai mult de 3 dimensiuni pot să nu mai aibă un sens clar,ușor perceptibil.

== Exerciții ==

#Fie v un vector cu N valori intregi. Să se numere cate valori sunt pare/impare.
#Să se insereze un nou element z in pozitia k, restul elementelor rămânând în aceeași ordine.
#Se citesc 2 vectori de maxim 100 elemente întregi, apoi determina și afișează intersecția celor 2 vectori.
#Declarați și afișați o matrice unitate.
#Să se scrie un program care citește de la tastatură o matrice de M întregi. Să se asigure că utilizatorul introduce valori doar între 0 și 9 și să se afișeze sub forma unui vector pe ecran elementele de deasupra diagonalei principale.
#Se se scrie un program ce permite citirea matrici A si B reale de dimensiune MxN. Să se calculeze matricea produs C și să se stocheze toate elementele matricii mai mari ca x într-un vector v. Să se afieseze vectorul.
#Scrieti un program care citeşte de la tastatură un număr natural, n (2≤n≤20), şi construieşte în memorie tabloul bidimensional cu n linii şi n coloane, având proprietătile:
#*toate elementele situate pe diagonala principală sunt nule;
#*fiecare linie contine, începând cu diagonala principală, de la dreapta la stânga, un şir strict crescător de numere consecutive, iar începând cu diagonala principală, de la stânga la dreapta, tot un şir strict crescător de numere consecutive.
Programul afişează pe ecran tabloul construit, fiecare linie a tabloului pe
câte o linie a ecranului, cu elementele aflate pe aceeaşi linie separate prin
câte un spatiu.
Exemplu: dacă n=5 se afişează pe ecran tabloul alăturat.
<syntaxhighlight lang="C">
0 1 2 3 4
1 0 1 2 3
2 1 0 1 2
3 2 1 0 1
4 3 2 1 0
</syntaxhighlight>

== Exerciții pentru acasă==

# Se consideră o matrice de dimenisiune NxM,numere intregi. Să se determine linia (liniile) cu cele mai multe elemente nenule.
# Se consideră o matrice A de NxN elemente, cu componentele numere întregi. Să se calculeze:
#* suma elementelor de pe diagonala principală
#* produsul elmentelor de pe diagonala secundară
#* minimul elementelor aflate deasupra, respectiv sub diagonala principală
# Se consideră o matrice de NxM elemente, cu componentele numere întregi. Se cere să se calculeze suma elementelor de pe marginea matricii.
# Să se construiască o matrice cu n linii şi m coloane care conţine pe prima coloană, de sus în jos, toate numerele naturale de la 1 la n, în ordine crescătoare, pe coloana a doua, de sus în jos, toate numerele naturale de la 2 la n+1, în ordine crescătoare, pe a treia coloană, de sus în jos, toate numerele naturale de la 3 la n+2, în ordine crescătoare, pe a patra coloană, de sus în jos, toate numerele naturale de la 4 la n+3, în ordine crescătoare şi aşa mai departe până la coloana m. Scrieţi programul care citeşte de la tastatură două valori naturale n și m (2<n<25, 2<m<25), construieşte matricea conform cerinţei şi o afişează pe ecran, pe linii, cu spaţii între elementele de pe fiecare linie. De exemplu, dacă se citeşte de la tastatură n=3 și m=5, se va construi şi se va afişa pe ecran matricea:
<syntaxhighlight lang="C">
1 2 3 4 5
2 3 4 5 6
3 4 5 6 7
</syntaxhighlight>