Memorii ROM - Revizia istoricului

Rhobincu la 20 martie 2013 20:58

2013-03-20T20:58:01Z

Rhobincu: /* Interfața unei memorii ROM */

2012-03-12T12:43:43Z

Interfața unei memorii ROM

Rhobincu: /* Interfața unei memorii ROM */

2012-03-12T12:43:21Z

Interfața unei memorii ROM

Rhobincu: /* Implementarea unei memorii ROM */

2012-03-11T09:55:16Z

Implementarea unei memorii ROM

Rhobincu: /* Implementarea unei memorii ROM */

2012-03-11T09:54:56Z

Implementarea unei memorii ROM

Rhobincu: /* Implementarea unei memorii ROM */

2012-03-10T17:55:38Z

Implementarea unei memorii ROM

Rhobincu: /* Implementarea unei memorii ROM */

2012-03-10T17:55:05Z

Implementarea unei memorii ROM

Rhobincu la 10 martie 2012 17:07

2012-03-10T17:07:17Z

Rhobincu: /* Interfața unei memorii ROM */

2012-03-10T16:45:31Z

Interfața unei memorii ROM

Rhobincu: /* Interfața unei memorii ROM */

2012-03-10T16:30:50Z

Interfața unei memorii ROM

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 20 martie 2013 20:58
Linia 1:		Linia 1:
−	Majoritatea funcțiilor implementate de [[circuite combinaționale]] pot fi descrise analitic, adică ieșirea poate fi calculată aplicând operatori (adunare, scădere, shiftare, operații logice) ~~ieșirilor~~. Astfel de funcții sunt cele pe care le-ați implementat în lucrările 1 și 2 de laborator. Există însă cazuri în care nu există o relație clară între valoarea de intrare și valoarea de ieșire, astfel încât nu se poate aplica o regulă pentru calculul acesteia din urmă. În acest caz, soluția constă în utilizarea unei memorii ROM (Read-Only Memory), numită și LUT (Lookup Table), care are rolul de a stoca pentru fiecare valoare de intrare, valoarea corespunzătoare de ieșire.	+	Majoritatea funcțiilor implementate de [[circuite combinaționale]] pot fi descrise analitic, adică ieșirea poate fi calculată aplicând operatori (adunare, scădere, shiftare, operații logice) intrărilor. Astfel de funcții sunt cele pe care le-ați implementat în lucrările 1 și 2 de laborator. Există însă cazuri în care nu există o relație clară între valoarea de intrare și valoarea de ieșire, astfel încât nu se poate aplica o regulă pentru calculul acesteia din urmă. În acest caz, soluția constă în utilizarea unei memorii ROM (Read-Only Memory), numită și LUT (Lookup Table), care are rolul de a stoca pentru fiecare valoare de intrare, valoarea corespunzătoare de ieșire.

	== Interfața unei memorii ROM ==		== Interfața unei memorii ROM ==

@@ Linia 5: / Linia 5: @@
 [[Fișier:rom0.png|thumb|Interfața unei memorii ROM]]
-O memorie ROM, ca circuit, are o singură intrare, pe care se specifică valoarea de intrare, și o singură ieșire pe care se propagă valoarea funcției pentru intrarea specificată. Pentru fiecare valoare de intrare, o memorie ROM dispune de o locație de memorie, care este accesată când valoarea corespunzătoare apare pe portul de intrare. Valoarea locației este propagată pe portul de ieșire. Astfel, o memorie ROM are '''doi parametrii''' importanți:
+O memorie ROM, ca circuit, are o singură intrare, pe care se specifică valoarea de intrare, și o singură ieșire pe care se propagă valoarea funcției pentru intrarea specificată. Pentru fiecare valoare de intrare, o memorie ROM dispune de o locație de memorie, care este accesată când valoarea corespunzătoare apare pe portul de intrare. Valoarea locației este propagată pe portul de ieșire. Astfel, o memorie ROM are '''doi parametri''' importanți:
 # numărul de biți ai portului de intrare (care reprezintă adresa în memorie), care determină numărul total de locații ale memoriei, notat M;
 # numărul de biți ai portului de ieșire (care este egal cu numărul de biți ai fiecărei locații de memorie), notat N;

@@ Linia 5: / Linia 5: @@
 [[Fișier:rom0.png|thumb|Interfața unei memorii ROM]]
-O memorie ROM, ca circuit, are o singură intrare, pe care se specifică valoarea de intrare, și o singură ieșire pe care se propagă valoarea funcției pentru intrarea specificată. Pentru fiecare valoare intrare, o memorie ROM dispune de o locație de memorie, care este accesată când valoarea corespunzătoare apare pe portul de intrare. Valoarea locației este propagată pe portul de ieșire. Astfel, o memorie ROM are '''doi parametrii''' importanți:
+O memorie ROM, ca circuit, are o singură intrare, pe care se specifică valoarea de intrare, și o singură ieșire pe care se propagă valoarea funcției pentru intrarea specificată. Pentru fiecare valoare de intrare, o memorie ROM dispune de o locație de memorie, care este accesată când valoarea corespunzătoare apare pe portul de intrare. Valoarea locației este propagată pe portul de ieșire. Astfel, o memorie ROM are '''doi parametrii''' importanți:
 # numărul de biți ai portului de intrare (care reprezintă adresa în memorie), care determină numărul total de locații ale memoriei, notat M;
 # numărul de biți ai portului de ieșire (care este egal cu numărul de biți ai fiecărei locații de memorie), notat N;

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 11 martie 2012 09:55
Linia 20:		Linia 20:
	* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''case'''.		* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''case'''.

−	Metoda preferată este ultima, din cauza ușurinței descrierii (vezi [[Verilog#~~Operatori~~ condiționali\|operatori condiționali]]).	+	Metoda preferată este ultima, din cauza ușurinței descrierii (vezi [[Verilog#Blocuri și operatori condiționali\|operatori condiționali]]).

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 11 martie 2012 09:54
Linia 20:		Linia 20:
	* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''case'''.		* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''case'''.

−	Metoda preferată este ultima, din cauza ușurinței descrierii.	+	Metoda preferată este ultima, din cauza ușurinței descrierii (vezi [[Verilog#Operatori condiționali\|operatori condiționali]]).

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 10 martie 2012 17:55
Linia 20:		Linia 20:
	* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''case'''.		* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''case'''.

−	~~De cele mai multe ori, metoda~~ preferată este ultima.	+	Metoda preferată este ultima, din cauza ușurinței descrierii.

@@ Linia 16: / Linia 16: @@
 Fiind un circuit combinațional, în [[Verilog]], implementarea unei memorii ROM se poate face în trei moduri:
-* cu blocuri assign și operatorul condițional;
+* cu blocuri '''assign''' și '''operatorul condițional''';
-* cu blocuri always combinaționale și sub-blocuri if;
+* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''if''';
-* cu blocuri always combinaționale și sub-blocuri case.
+* cu blocuri '''always''' combinaționale și sub-blocuri '''case'''.
 De cele mai multe ori, metoda preferată este ultima.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 10 martie 2012 17:07
Linia 12:		Linia 12:

	[[Fișier:rom1.png\|Exemplu de memorie ROM (diagramă)]]		[[Fișier:rom1.png\|Exemplu de memorie ROM (diagramă)]]
		+
		+	== Implementarea unei memorii ROM ==
		+
		+	Fiind un circuit combinațional, în [[Verilog]], implementarea unei memorii ROM se poate face în trei moduri:
		+	* cu blocuri assign și operatorul condițional;
		+	* cu blocuri always combinaționale și sub-blocuri if;
		+	* cu blocuri always combinaționale și sub-blocuri case.
		+
		+	De cele mai multe ori, metoda preferată este ultima.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 10 martie 2012 16:45
Linia 10:		Linia 10:

	'''Observație:''' Dacă portul de intrare are M biți, atunci numărul total de adrese posibile, respectiv numărul total de locații în memoria ROM este de '''2<sup>M</sup>'''. Deci, numărul total de biți ai memoriei ROM (capacitatea memoriei) este produsul dintre numărul total de locații ('''2<sup>M</sup>''') și dimensiunea în biți a unei locații ('''N''').		'''Observație:''' Dacă portul de intrare are M biți, atunci numărul total de adrese posibile, respectiv numărul total de locații în memoria ROM este de '''2<sup>M</sup>'''. Deci, numărul total de biți ai memoriei ROM (capacitatea memoriei) este produsul dintre numărul total de locații ('''2<sup>M</sup>''') și dimensiunea în biți a unei locații ('''N''').
		+
		+	[[Fișier:rom1.png\|Exemplu de memorie ROM (diagramă)]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 10 martie 2012 16:30
Linia 2:		Linia 2:

	== Interfața unei memorii ROM ==		== Interfața unei memorii ROM ==
		+
		+	[[Fișier:rom0.png\|thumb\|Interfața unei memorii ROM]]

	O memorie ROM, ca circuit, are o singură intrare, pe care se specifică valoarea de intrare, și o singură ieșire pe care se propagă valoarea funcției pentru intrarea specificată. Pentru fiecare valoare intrare, o memorie ROM dispune de o locație de memorie, care este accesată când valoarea corespunzătoare apare pe portul de intrare. Valoarea locației este propagată pe portul de ieșire. Astfel, o memorie ROM are '''doi parametrii''' importanți:		O memorie ROM, ca circuit, are o singură intrare, pe care se specifică valoarea de intrare, și o singură ieșire pe care se propagă valoarea funcției pentru intrarea specificată. Pentru fiecare valoare intrare, o memorie ROM dispune de o locație de memorie, care este accesată când valoarea corespunzătoare apare pe portul de intrare. Valoarea locației este propagată pe portul de ieșire. Astfel, o memorie ROM are '''doi parametrii''' importanți: