PC Laborator 12 - Revizia istoricului

Cbira: /* Pointerii și structurile */

2026-03-06T13:03:01Z

Pointerii și structurile

Lflueratoru: /* Evitarea pierderilor de memorie - valgrind */

2016-12-21T18:31:49Z

Evitarea pierderilor de memorie - valgrind

Lflueratoru: /* Utilitatea variabilelor de tip pointer */

2016-12-21T18:29:13Z

Utilitatea variabilelor de tip pointer

Lflueratoru: /* Tipuri de date pointer */

2016-12-21T18:22:33Z

Tipuri de date pointer

Rhobincu: /* Exerciții */

2016-01-03T13:07:57Z

Exerciții

Rhobincu: /* Exerciții */

2016-01-01T17:16:55Z

Exerciții

Rhobincu: /* Pointerii și structurile */

2016-01-01T14:24:33Z

Pointerii și structurile

Rhobincu: /* Pointerii și structurile */

2016-01-01T14:24:07Z

Pointerii și structurile

Rhobincu: /* Exerciții */

2016-01-01T14:16:53Z

Exerciții

Rhobincu: /* Adrese ca argumente de funcție */

2016-01-01T14:15:42Z

Adrese ca argumente de funcție

@@ Linia 245: / Linia 245: @@
      struct Test * structPointer = &testStructVar;
-     *structPointer.intField = 10;
+     (*structPointer).intField = 10;
      return 0;
+}
@@ Linia 263: / Linia 263: @@
      struct Test * structPointer = &testStructVar;
-     *structPointer.intField = 10;
+     (*structPointer).intField = 10;
      structPointer->floatField = 4.3;
      structPointer->charField = 'B';

@@ Linia 333: / Linia 333: @@
 = Evitarea pierderilor de memorie - <code>valgrind</code> =
-Pierderile de memorie (memory leaks) apar atunci când programatorul alocă memorie dar uită să o elibereze. Aceasta este o problemă foarte delicată pentru că aplicația va continua să aloce până când va depăși limitele permise și sistemul de operare va opri procesul forțat. Chiar și dacă nu se ajunge acolo, ocuparea de cantități mari de memorie va face ca tot sistemul să se miște din ce în ce mai greu (vezi versiunile vechi de Firefox):
+Pierderile de memorie (memory leaks) apar atunci când programatorul alocă memorie, dar uită să o elibereze. Aceasta este o problemă foarte delicată pentru că aplicația va continua să aloce până când va depăși limitele permise și sistemul de operare va opri procesul forțat. Chiar și dacă nu se ajunge acolo, ocuparea de cantități mari de memorie va face ca tot sistemul să se miște din ce în ce mai greu (vezi versiunile vechi de Firefox):
 <syntaxhighlight lang="c" line>
@@ Linia 347: / Linia 347: @@
 </syntaxhighlight>
-În exemplul de mai sus este alocat un buffer de 100 de bytes iar adresa către zona respectivă se pierde când pointerului buffer i se atribuie valoarea '''NULL'''. Astfel, acea memorie nu mai poate fi nici accesată și nici eliberată. Cu toate acestea, programul compilează și rulează fără probleme. Pentru a verifica că nu există pierderi de memorie, se poate folosi programul <code>valgind</code>:
+În exemplul de mai sus este alocat un buffer de 100 de bytes, iar adresa către zona respectivă se pierde când pointerului buffer i se atribuie valoarea '''NULL'''. Astfel, acea memorie nu mai poate fi nici accesată și nici eliberată. Cu toate acestea, programul compilează și rulează fără probleme. Pentru a verifica că nu există pierderi de memorie, se poate folosi programul <code>valgrind</code>:
   <span style="font-weight: bold"><span style="color: green">rhobincu@IronMan</span> <span style="color: blue">~/work/pc/test $</span></span> valgrind --leak-check=full ./test

@@ Linia 91: / Linia 91: @@
 == Alocarea dinamică de memorie ==
-Memoria alocată unei aplicații de către sistemul de operare este împărțită în mai multe secțiuni, din care importante pentru stocarea de date sunt:
+Memoria alocată unei aplicații de către sistemul de operare este împărțită în mai multe secțiuni, dintre care importante pentru stocarea de date sunt:
 * Segmentele BSS și Data - reprezintă memoria alocată pentru variabilele statice (globale), care există de la începutul până la încheierea programului, fără posibilitate de eliberare;
@@ Linia 97: / Linia 97: @@
 * HEAP - zonă de memorie în care se pot aloca dinamic, de către programator, blocuri de memorie ce pot fi folosite în program până la eliberarea acestora de către programator.
-Alocarea și dezalocarea memoriei în heap se face folosind următoarele funcții:
+Alocarea și dezalocarea memoriei în heap se fac folosind următoarele funcții:
 * <code>void * malloc(unsigned size)</code> - alocă ''size'' octeți într-o zonă continuă din HEAP și întoarce adresa de memorie unde începe zona respectivă; dacă alocarea eșuează (nu exită suficientă memorie într-o zonă continuă în HEAP), funcția va întoarce '''NULL'''; alocarea nu șterge conținutul memoriei respective;
 * <code>void * calloc(unsigned elements, unsigned elementSize)</code> - alocă ''elements'' elemente de ''elementSize'' octeți fiecare într-o zonă continuă din HEAP și întoarce adresa de memorie unde începe zona respectivă; dacă alocarea eșuează (nu exită suficientă memorie într-o zonă continuă în HEAP), funcția va întoarce '''NULL'''; alocarea șterge tot conținutul memoriei respective, scriind 0 la fiecare locație;
@@ Linia 129: / Linia 129: @@
 == Aritmetica pointerilor ==
-Când se alocă memorie in HEAP, rareori se alocă pentru un singur element, de cele mai multe ori se alocă pentru un număr mare de elemente de același fel. Ca exemplu, dacă vrem să stocăm o imagine High Definition, ne trebuie o zonă de memorie care să poată memora informație de culoare pentru 1920 * 1080 de pixeli, fiecare pixel având informație de culoare pentru roșu, verde și albastru (RGB). Fiecare din aceste componente de culoare se stochează pe un octet ca valoare întreagă fără semn (unsigned char). Prin urmare pentru un frame se vor aloca 1920 * 1080 * 3 octeți = 6220800, aproape 6 MB. Această memorie se alocă întotdeauna într-o zonă continuă de către funcțiile <code>malloc</code> și <code>calloc</code>:
+Când se alocă memorie in HEAP, rareori se alocă pentru un singur element, de cele mai multe ori se alocă pentru un număr mare de elemente de același fel. Ca exemplu, dacă vrem să stocăm o imagine High Definition, ne trebuie o zonă de memorie care să poată memora informație de culoare pentru 1920 * 1080 de pixeli, fiecare pixel având informație de culoare pentru roșu, verde și albastru (RGB). Fiecare din aceste componente de culoare se stochează pe un octet ca valoare întreagă fără semn (unsigned char). Prin urmare, pentru un frame se vor aloca 1920 * 1080 * 3 octeți = 6220800, aproape 6 MB. Această memorie se alocă întotdeauna într-o zonă continuă de către funcțiile <code>malloc</code> și <code>calloc</code>:
 <syntaxhighlight lang="c">
@@ Linia 232: / Linia 232: @@
 Având un pointer la o structură, accesul la câmpuri se poate face în două moduri:
 <ol>
-<li>Dereferențierea pointerului pentru a obține "valoarea" structurii și apoi utilizarea operatorului "." pentru accesul la membrii:
+<li>Dereferențierea pointerului pentru a obține "valoarea" structurii și apoi utilizarea operatorului "." pentru accesul la membri:
 <syntaxhighlight lang="c" highlight="12">
 struct Test {
@@ Linia 294: / Linia 294: @@
 == Adrese ca argumente de funcție ==
-Știm deja că în C, argumentele funcțiilor sunt pass-by-value, asta înseamnă că funcției i se transmite valoarea dintr-o variabilă, nu variabila în sine. Astfel, dacă o variabilă este folosită ca argument la apelul unei funcții, modificarea argumentului în funcție nu se propagă și spre variabila sursă:
+Știm deja că în C argumentele funcțiilor sunt pass-by-value, asta înseamnă că funcției i se transmite valoarea dintr-o variabilă, nu variabila în sine. Astfel, dacă o variabilă este folosită ca argument la apelul unei funcții, modificarea argumentului în funcție nu se propagă și spre variabila sursă:
 <syntaxhighlight lang="c">

@@ Linia 30: / Linia 30: @@
 <div class="regula"><span style="color: red; font-weight: bold">Regulă:</span> Orice variabilă este stocată în memorie și deci are o adresă în memorie.</div>
-În C există un tip de dată pointer care poate memora o adresă fără a știi ce date se află la adresa respectivă. Acest tip de pointer este <code>void*</code>.
+În C există un tip de dată pointer care poate memora o adresă fără a ști ce date se află la adresa respectivă. Acest tip de pointer este <code>void*</code>.
 == Dimensiunea tipului de date pointer ==

@@ Linia 414: / Linia 414: @@
 <li> Citiți de la tastatură o lungime de șir <code>length</code> apoi folosind funcția de mai sus, alocați memorie pentru stocarea unui șir de acea dimensiune. Citiți apoi de la tastatură și memorați un șir de caractere pe care să-l afișați ulterior în consolă folosind funcția <code>puts</code>.</li>
 <li> Pentru programul de mai sus, realizați o funcție <code>void printString(char * string)</code> care să afișeze pe ecran șirul de caractere, folosind exclusiv funcția <code>putchar</code> și fără a folosi operatorul de indexare a vectorilor ([]). Verificați că această funcție afișează același lucru ca funcția <code>puts</code>. HINT: Utilizați operatorul de dereferențiere și aritmetica pointerilor.</li>
-<li>Realizați o funcție <code>compute</code> care să calculeze suma și produsul a două valori de tip <code>float</code>. Testați funcția într-un program.</li>
+<li>Realizați o funcție <code>compute</code> de tip <code>void</code> care să calculeze suma și produsul a două valori de tip <code>float</code> astfel încât funcția apelantă să le poată utiliza.  Testați funcția într-un program.</li>
 <li>Găsiți și eliminați pierderile de memorie din codul de mai jos:
 <syntaxhighlight lang="c">

@@ Linia 273: / Linia 273: @@
 Alocarea memoriei în HEAP pentru structuri se face identic cu alocarea pentru tipurile primitive de date:
-<syntaxhighlight lang="c" highlight="13,14">
+<syntaxhighlight lang="c" highlight="10, 14">
 #include <stdlib.h>
 struct Test {

@@ Linia 394: / Linia 394: @@
 <li> Citiți de la tastatură o lungime de șir <code>length</code> apoi folosind funcția de mai sus, alocați memorie pentru stocarea unui șir de acea dimensiune. Citiți apoi de la tastatură și memorați un șir de caractere pe care să-l afișați ulterior în consolă folosind funcția <code>puts</code>.</li>
 <li> Pentru programul de mai sus, realizați o funcție <code>void printString(char * string)</code> care să afișeze pe ecran șirul de caractere, folosind exclusiv funcția <code>putchar</code> și fără a folosi operatorul de indexare a vectorilor ([]). Verificați că această funcție afișează același lucru ca funcția <code>puts</code>. HINT: Utilizați operatorul de dereferențiere și aritmetica pointerilor.</li>
-<li>Gasiți și reparați pierderile de memorie din codul de mai jos:
+<li>Găsiți și reparați pierderile de memorie din codul de mai jos:
 <syntaxhighlight lang="c">
 #include <stdio.h>