Diferență între revizuiri ale paginii „Laboratorul 1”
(→ALU) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
== ISA, ALU, RALU == | == ISA, ALU, RALU == | ||
+ | === Arhitectura von Neumann === | ||
+ | |||
+ | Arhitectura de calculator von Neumann este caracterizată printr-o memorie unică, în care se află atât programul cât și datele, și o magistrală unică, folosită pentru transferul instrucțiunilor de la memorie la procesor, a datelor între procesor și memorie sau între procesor și oricare din dispozitivele de intrare/ieșire conectate la magistrală. | ||
+ | |||
+ | Având o singură cale de acces atât pentru instrucțiuni, cât și pentru date, arhitectura von Neumann procesează o instrucțiune în mai mulți pași, în fiecare pas magistrala comună fiind configurată pentru un anumit transfer între blocurile și registrele conectate la aceasta. Secvențierea procesării instrucțiunilor se face cu ajutorul unității de control al procesorului (UCP), aceasta fiind implementată fie ca o mașină de stări, fie ca o structură microprogramabilă. | ||
+ | |||
+ | [[Fișier: asc_lab1_microneumann.png]] | ||
=== ALU === | === ALU === |
Versiunea de la data 26 septembrie 2019 00:12
ISA, ALU, RALU
Arhitectura von Neumann
Arhitectura de calculator von Neumann este caracterizată printr-o memorie unică, în care se află atât programul cât și datele, și o magistrală unică, folosită pentru transferul instrucțiunilor de la memorie la procesor, a datelor între procesor și memorie sau între procesor și oricare din dispozitivele de intrare/ieșire conectate la magistrală.
Având o singură cale de acces atât pentru instrucțiuni, cât și pentru date, arhitectura von Neumann procesează o instrucțiune în mai mulți pași, în fiecare pas magistrala comună fiind configurată pentru un anumit transfer între blocurile și registrele conectate la aceasta. Secvențierea procesării instrucțiunilor se face cu ajutorul unității de control al procesorului (UCP), aceasta fiind implementată fie ca o mașină de stări, fie ca o structură microprogramabilă.
ALU
Unitatea aritmetico-logică, ALU, este responsabilă de execuţia instrucţiunilor. În primul rând, după cum ne şi sugerează numele, instrucţiunile aritmetice şi cele logice, dar şi celelalte categorii de instrucţiuni, în execuţia cărora intervin operaţii precum calculul unor adrese pentru instrucţiunile de acces la memorie sau pentru instrucţiunile de salt relativ. Concret, ALU primeşte operanzii unei instrucţiuni şi oferă rezultatul operaţiei specificate în codul instrucţiunii. De exemplu instrucţiunea de adunare determină în ALU adunarea celor doi operanzi de la intrare, suma acestora (rezultatul) apărând la ieşirea ALU. Un alt exemplu, instrucţiunea de salt relativ determină în ALU adunarea a două numere, valoarea contorului de program (PC) şi valoarea saltului relativ specificată în corpul instrucţiunii, rezultatul fiind noua valoare de contor de program, ce va fi încărcată în contorul de program.
Complexitatea ALU este determinată în primul rând de complexitatea operaţiilor aritmetice ale instrucţiunilor din setul de instrucţiuni, însă depinde, uneori semnificativ, şi de performanţele avute în vedere (viteză, paralelism, consum redus) ce pot modifica radical structura aleasă. La nivel funcţional, fără a fi preocupaţi de implementarea efectivă, ALU poate fi privit ca un bloc multifuncţional a cărui funcţie este selectată de codul operaţiei instrucţiunii:
always @(*) begin
case(opcode)
`ADD: rezultat = operand1 + operand2;
`SUB: rezultat = operand1 - operand2;
// urmeaza implementarea altor operatii
endcase
end
Descrieți funcțional (comportamental) un ALU de 8 biți ce execută operațiile din tabelul 1.
opcode | operație | detalii | flaguri afectate |
---|---|---|---|
ADD |
adunare | Z, N, V | |
SUB |
scădere | operandul 2 se scade din operandul 1 | Z, N, V |
AND |
ȘI logic | fiecare bit al rezultatului este ȘI logic între biții corespunzători ai operanzilor | Z, N, |
CMP |
comparație | Z și N se modifică conform tabelului 2 | Z, N |